Introducere în materialele plastice din polietilenă

Polietilena este un polimer al etilenei monomer. Materiile prime pentru producție sunt petrolul, gazul de cocs sau alcoolul. Producția industrială de polietilenă se obține în general din deshidratarea etanolului, hidrogenarea catalitică a acetilenei sau cracarea la temperatură înaltă. Denumirea sa comercială este denumită „B plastic”; abrevierea engleză este PE. Datorită densității diferite a polietilenei, aceasta este împărțită în polietilenă de joasă densitate. [PE(L)], polietilenă cu densitate medie [PE(M)] și polietilenă cu densitate înaltă [PE(H)].

Structura moleculară a polietilenei este: (—CH2—CH2—) n. Are o geometrie liniară și teoretic nu are lanțuri ramificate și este predispus la cristalizare. De obicei macromoleculele de polietilenă sunt compuse din regiuni cristaline și regiuni amorfe în stare elastică ridicată; regiunile cristaline conferă materialelor plastice din polietilenă duritate, rezistență, stabilitate chimică mai mare etc.; regiunile amorfe conferă materialelor plastice din polietilenă proprietăți mai mari de moliciune, duritate, transparență etc. De fapt, macromoleculele de polietilenă nu sunt absolut neramificate. Cristalinitatea este diferită, densitatea este, de asemenea, diferită, iar proprietățile fizice și mecanice sunt, de asemenea, diferite.